Excelentă idee a celor de la GSP TV de a programa pentru seara de sîmbătă “amicalul” dintre Spania şi Argrentina. Va fi un meci special, chiar dacă nu are o miză anume, sau poate de aceea. Spre deosebire de baraje, fie ele şi în manşa tur, unde miza de care vorbim aduce după sine crispare, calcule şi rigoare tactică, acest Spania-Argentina propune doar fotbal în stare pură, fotbal jucat de fotbalişti, iar din acest punct de vedere ambele tabere stau bine de tot.

Spania, favorită mondială
În promo-ul partidei, se vorbeşte despre viitoarea finală a Mondialului sud-african. Aici lucrurile sînt mai complicate. Ca promo e bun, dar ideea naşte întrebări. În ceea ce priveşte pe Spania, nimic de zis. Măcar prin prisma titlului pe care-l posedă, cel de campioană europeană, Spania tot ar fi favorită. Însă “naţionala” iberică nu se bazează doar pe asta, ci pare mai matură şi mai cîştigată la nivelul lotului chiar decît la Euro 2008. Să ne gîndim că lîngă Iker Casillas, Ramos, Puyol, Xavi, Iniesta, Fabregas, Xabi Alonso, David Villa ori Fernando Torres, care n-au scăzut deloc în valoare şi randament, dimpotrivă, s-au adăugat măcar 5 nume ce pînă-n vară au suficient timp să devină mari şi să lupte pentru titularizare: Pique, Sergio Busquets, Mata, Albiol şi Jesus Navas, cel din urmă reuşind în sfîrşit să scape de problemele de anxietate ce-l împiedicau să stea prea mult departe de Sevilla. Spania poate face nu una, ci două echipe competitive în acest moment, astfel că e favorita numărul unu la titlul mondial în acest moment. Undeva lîngă Brazilia lui Dunga, aşa nespectaculoasă cum e, sau tocmai de aceea, Anglia lui Capello, să nu uităm că Fabio Capello a cîştigat mereu pe unde s-a dus, Italia lui Lippi, căreia nimeni nu-i acordă vreo şansă şi atunci e cea mai periculoasă, şi eterna Germania.

72 de convocaţi într-un an
Dar Argentina? Ei bine întrebarea asta şi-o pune toată lumea. Dar nimeni nu găseşte o justificare la un eventual răspuns afirmativ. Zilele astea se face un an de cînd Maradona a devenit selecţioner, perioadă în care Argentina e un haos total la nivelul echipei naţionale. La fiecare meci jucat, Maradona a schimbat nu doar tactica de joc şi aşezarea, ci şi jucătorii în sine. Argentinianul de rînd, pentru care Maradona e un zeu, a început să-şi pună întrebări, ajutat şi de mass-media, cu care Diego e în conflict, a început să se întrebe aşadar dacă Maradona e soluţia. Pe vremea cînd juca, Maradona, devenit “D10S”, rezolva totul de unul singur, la “naţională” sau la Napoli. Crede că şi acum poate, numai că el nu e în teren.

Iar în teren, lucrurile se schimbă precum schimbă Maradona cămăşile. La nivel de portari, a selecţionat într-un an 6, deşi toată lumea îi cere să se decidă odată. Bine, unuia care a selecţionat 72 de jucători într-un an, da, aţi citit bine, 72, cifra 6 i se pare minoră. Între fundaşi, doar Heinze pare indiscutabil, dar presa speculează că asta se datorează mai degrabă fratelui jucătorului de la Marseille, care are o firmă de marketing ce l-a ajutat pe Maradona cu un milion de dolari cînd i-a fost greu. În rest, permutări, ca la şcoală, cu Schiavi chemat pentru a i se face cotă în perspectiva unui viitor transfer la Napoli, sau cu postul de fundaş stînga o necunoscută totală, pe care a ajuns să joace Jonas, acum la Newcastle, în a doua divizie a Angliei, deşi toată viaţa lui acesta a stat pe dreapta. De ce n-a fost convocat Samuel, bun la Mourinho, dar neconvingător la Maradona, e un mister, în schimb reapare Coloccini, şi el la Newcastle.

Mijlocul ar trebui să fie compartimentul decisiv. Mascherano-Cambiasso, ce “dublu pivot” mai bun vreţi? Însă nici unul dintre ei nu poate face joc dublu, recuperare plus construcţie, nici măcar “jefecito” Mascherano. Dar Maradona merge acum pe 4-4-2, astfel că lîngă cei doi vor apărea Maxi Rodriguez şi Di Maria, pe benzi. Adăugaţi aici Messi şi Higuain în atac, şi vedem o formulă care nu-l ajută deloc pe Mess. Plus de asta, dacă la Samuel mai înţelegi, de ce nu sînt în lot Diego Milito şi Lisandro Lopez, chiar că n-ai cum.

Ce facem cu Messi?
Vorbeam de Messi. Cînd ai în lot cel mai bun jucător din lume, încerci cumva să-l pui în evidenţă. Messi dă cel mai bun randament în modulul 4-3-3. cu Messi în dreapta, Tevez în stînga şi Diego Milito pe centru, Argentina ar fi explozivă şi eficace în acelaşi timp. Cu Mascherano şi Cambiasso completaţi de Veron, ori Lucho Gonzales, nu şi de Riquelme, singurul capitol unde Maradona are dreptate, căci Juan Roman Riquelme încetineşte groaznic viteza de joc, cu această aşezare aşadar, plus o pereche de fundaşi centrali feroce şi sigură, Argentina ar putea fi favorită la titlul mondial.

Rămîne doar ca Maradona, care are un as în mînecă, norocul ce l-a însoţit mereu în viaţă şi carieră, să înţeleagă că Argentina nu mai e “D10S” şi alţi 10, ci cu totul altceva.

P.S.
Iată în cele ce urmează două exemple de analiză fotbalistică în stil “Fotbal European”. Gică Hagi analizînd prestaţia lui Radu Ştefan în Lazio - Milan, şi Francisco Molinero vorbind, ca un fost jucător de la Atletico, despre ultimul derby al Madridului, Atletico - Real

Type your page title here